Gheorghe Ciuhandu

Astăzi au loc alegerile locale. Alegem primarul, preşedintele consiliului judeţean, consilierii locali şi pe cei judeţeni. Adică, pe oamenii care vor fi responsabili de viitorul oraşului şi al judeţului nostru pentru următorii patru ani. O dată la patru ani, avem obligaţia de a merge şi a hotărî, în faţa urnelor de vot, destinul comunităţii în care trăim, pentru următoarea legislatură. Este dreptul şi obligaţia noastră.
Aceste alegeri au o trăsătură extrem de importantă: sunt primele alegeri locale de la aderarea României la Uniunea Europeană. Acum, mai mult ca oricând trebuie să ne preocupe proiectele de viitor, modul în care vrem să arate comunitatea noastră în anii următori. Şansa fondurilor europene nu poate fi irosită pe discursuri populiste. E vremea proiectelor. Am prezentat recent Starea economică, socială şi de mediu a Timişoarei, Evaluarea gradului de implementare a Conceptului Strategic de Dezvoltare Economică şi Socială a Zonei Timişoara în perioada 2000-2007, proiectul de stabilizare a traficului şi de regenerare urbană prin reabilitarea Gării de Nord, la care se adaugă proiectul “Vision 2030″, o strategie integrată de infrastructură, transport şi dezvoltare urbană care cuprinde inclusiv zona periurbană a Timişoarei. Lucrăm la Planul Urbanistic General al Timişoarei. Sunt însă şi proiecte vitale pentru dezvoltarea Timişoarei, care se pot face doar colaborând cu judeţul: Zona Metropolitană, deponeul ecologic, şoseaua de centură, autostra da, ca să menţionez doar câteva dintre ele. Sunt proiecte care au menirea de a integra Timişoara în mod real în UE şi de a o lansa în competiţia cu marile oraşe europene.
Vreau să îi rog pe toţi cei care vizitează acest blog să meargă la vot, să îşi convingă prietenii şi cunoştinţele să meargă la vot, să pună ştampila pe cei pe care îi consideră potriviţi să le conducă destinele, să îi reprezinte în relaţia cu oficialităţile române şi străine, să lupte pentru interesele lor.
Şi vreau să îi mai rog ca, înainte să pună ştampila pe o listă de candidaţi sau pe alta, să se gândească la faptul că, pentru binele oraşului, primarul are nevoie de MAJORITATE în Consiliul Local.
Ce înseamnă să ai majoritate? Înseamnă că cei mai mulţi consilieri au acelaşi semn politic cu primarul (în cazul nostru, TM cu cinci stele). Înseamnă că toate proiectele propuse de primar în urma cererilor cetăţenilor pot fi aprobate mult mai uşor în Consiliul Local. Înseamnă că proiectele importante pentru municipiu nu vor putea fi blocate de diferite partide doar de dragul de a bloca, sau din interese politice mărunte.
Vă rog să mergeţi la vot, deoarece fiecare vot contează, şi ţineţi cont de faptul că primarul are nevoie să votaţi lista de consilieri locali, preşedintele Consiliului Judeţean şi lista de consilieri judeţeni care au acelaşi însemn politic cu al lui. Dacă votaţi Gheorghe Ciuhandu, votaţi peste tot Alianţa pentru Timiş (TM cu cinci stele).

Au apărut în ultimele zile, prin toată Timişoara, o mulţime de materiale neasumate de nimeni care conţin numai minciuni referitoare la mine, la familia mea, la colaboratorii mei. Apariţia acestor materiale şi-a atins apogeul odată cu un fluturaş pe care este folosită în mod fraudulos semnătura mea şi sigla Alianţei pentru Timiş, un fluturaş care încearcă să inducă timişorenilor ideea că mi-aş dori să fiu primar pe viaţă şi, mai mult decât atât, că aş dori să alung moldovenii şi oltenii din Timişoara. Sunt nişte prostii fără margini. Aceste materiale fac parte dintr-o campanie murdară, orchestrată de unii dintre contracandidaţii mei, care în disperare de cauză şi în lipsă de oferte au ales să recurgă la astfel de gesturi. Mai mult decât atât, acest material reprezintă şi o jignire la adresa inteligenţei timişorenilor – despre care unii cred că sunt atât de proşti încât să creadă că aceste materiale ar fi difuzate de mine.

Cu toţii pot să vadă că această campanie electorală este cea mai mizerabilă din toată istoria Timişoarei. Niciodată nu s-a ajuns cu mistificările la un asemenea nivel. În 2004 a existat doar o tentativă de a duce aşa o campanie murdară, într-un singur ziar, care a şi dispărut între timp de pe piaţă. Culmea, acel ziar era finanţat de unul dintre contracandidaţii mei de astăzi, domnul Gheorghe Ciobanu.

Revenind la ce se întâmplă acum, vreau să vă spun că am făcut o plângere penală prin care solicit identificarea şi tragerea la răspundere a celor care propagă astfel de materiale. Timişorenii au dreptul să ştie că unii care doresc să fie aleşi, care vin în faţa lor şi se bat cu cărămida în piept spunând cât sunt ei de morali şi ce vor ei să facă pentru Timişoara, nu fac altceva decât să otrăvească această campanie, să denigreze şi să falsifice. Nu cred că Timişoara merită să fie reprezentată de astfel de oameni, drept pentru care vă rog să veniţi în număr cât mai mare la vot pe 1 iunie şi să vă gândiţi de două ori înainte de a pune ştampila pe un candidat sau pe o listă de candidaţi.

Zilele trecute am primit pe e-mail un mesaj de la un domn care lua în discuţie oportunitatea asocierii PNŢCD cu PNL. Scrisoarea, extrem de pertinentă de altfel, cuprindea câteva argumente şi, spre deosebire de alte mesaje pe care le primesc, aceasta nici nu solicita un răspuns. „Nu doresc un raspuns la acest mesaj. Adresa de mail pe care am comunicat-o este una care sterge toate mesaje. M-ar bucura insa sa vad o reactie publica”, îmi scria domnul respectiv în finalul scrisorii.

Întrucât nu este singurul care îşi pune întrebări vizavi de alierea PNŢCD cu PNL şi cu Forumul German, am hotărât să-i dau un răspuns aici atât domniei sale, cât şi tuturor celor care sunt frământaţi de modul în care s-a ajuns la această alianţă şi, mai ales, de funcţionalitatea ei.

În primul rând, Alianţa pentru Timiş este o alianţă locală. Ea are în vedere doar Timişoara şi judeţul Timiş, şi nici o altă parte din ţară. Este o alianţă pentru noi, cei de aici. Nici unul dintre partidele care compun Alianţa nu trebuie neapărat să împărtăşească viziunile pe care celelalte partide le au la nivel central sau în alte localităţi. Nu ne interesează politica. Noi, aici, am pus pe picioare ceva ce se doreşte a fi o alianţă administrativă.

În al doilea rând, de-a lungul timpului, dincolo de diferendele care au apărut la nivel central, în Timişoara PNŢCD şi PNL au colaborat foarte bine. Excelentă a fost şi colaborarea cu Forumul German. Nu pot să uit faptul că perioada cu Viorel Coifan pe postul de preşedinte al Consiliului Judeţean a fost cea mai prolifică din punctul de vedere al colaborării dintre Primărie şi CJT.

În al treilea rând, noi am deschis Alianţa pentru Timiş tuturor doritorilor, cu condiţia să aibă un ataşament dovedit faţă de dezvoltarea Timişoarei. Unii, după ce şi-au făcut calculele, au preferat să nu ni se alăture, chiar dacă mă vor susţine în campania pentru funcţia de primar (vezi cazul UDMR), iar cu alţii – celelalte partide reprezentate în Consiliul Local – nu se putea puna problema unei alieri, după toate mizeriile pe care le-au făcut în ultimii patru ani.

Cred că, dincolo de Forumul Democrat al Germanilor din România, alierea cu PNL este singura care ne poate ajuta să ne îndeplinim obiectivul electoral: câştigarea unei majorităţi în alegeri, o majoritate care să lucreze pentru Timişoara şi pentru judeţul Timiş. Îi cunosc bine pe colegii liberali de pe lista Alianţei pentru Timiş – am avut cu ei întotdeauna relaţii bune, unii dintre ei chiar m-au susţinut în trecut, în diverse proiecte. Astfel, împreună, putem să facem administraţie în Timişoara. Singuri, nu am fi ajuns probabil să obţinem majorităţi, iar negocierile post-electorale ar fi fost la fel cu cele din 2004 – o goană după funcţii, nu o încercare de a servi interesele cetăţeanului.

Am creat acest blog din dorinţa de a interacţiona cu cei care sunt interesaţi de programul meu, de campania mea, de activitatea mea. Nu voi folosi această pagină pentru ca unii să îşi ducă prin intermediul ei războaiele personale, nici nu voi permite publicarea comentariilor indecente, a celor care conţin atacuri la persoană sau jigniri, şi nici a celor cu atacuri nefondate decât pe zvonuri care nu au la bază nici o dovadă. Îi poftesc pe cei care au de gând să facă astfel de comentarii să le posteze în alte locuri – lucru pe care oricum îl fac de mai mult timp încoace.

În ceea ce mă priveşte, din punct de vedere al onestităţii şi corectitudinii faţă de timişoreni nu am ce să-mi reproşez, la fel cum nu am ce explicaţii să dau unor persoane care nu au nici o legătură cu spiritul Timişoarei sau chiar cu oraşul Timişoara.

Ieri am avut prima întâlnire electorală cu cetăţenii din această campanie electorală. Am fost în Parcul Dacia şi în Piaţa Dacia. Timp de două-trei ore am vorbit cu câteva sute de persoane, iar reacţia acestora mă face să am încredere în şansele Alianţei pentru Timiş de a obţine majoritatea în urma alegerilor de la 1 iunie 2008.

Multă lume m-a întrebat de ce nu am început mai devreme această serie de întâlniri electorale. Nu am făcut-o deoarece, în primul rând, sunt primar în funcţie iar obligaţiile pe care le am în calitate de primar nu mi-au permis să încep mai devreme întâlnirile electorale, iar în al doilea rând deoarece, tot din postura de primar, eu m-am întâlnit zilnic cu zeci de timişoreni. Până la urmă, aceste întâlniri sunt mai bune decât orice altă campanie electorală.

Totuşi, am văzut ieri că oamenii sunt bucuroşi să se întâlnească şi cu candidaţii Alianţei pentru Timiş, nu numai cu primarul, drept pentru care, până la finele campaniei, vom merge în fiecare cartier în parte pentru a discuta cu ei, pentru a le asculta problemele şi pentru a le prezenta oferta noastră pentru următorii patru ani. Sper ca în cadrul acestor întruniri să mă întâlnesc cu cât mai mulţi dintre dumneavoastră, cetăţenii acestui oraş. 

Tripla semnificaţie a zilei de 10 mai vine de la cele trei mari evenimente din istoria poporului român care s-au întâmplat în această zi:

10 Mai 1866 – sosirea în Bucureşti a prinţului Carol;

10 Mai 1877 – declararea Independenţei de Stat a României;

10 Mai 1881 – declararea Regatului României şi acordarea titlului de Rege al tuturor românilor domnitorului Carol I.

Partidul din care fac parte, PNŢCD, este expresia politică, organizată, a două principii fundamentale ale tradiţiei istorice româneşti: ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale şi ideea realizării dreptăţii sociale. Conform primului principiu, ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale, PNŢCD consideră că există două zile mari în istoria României: Ziua Independenţei (10 Mai) şi Ziua Unirii (1 Decembrie).

Fără a trece cu vederea importanţa zilei de 1 Decembrie (Ziua Marii Uniri, pentru realizarea căreia Partidul Naţional Român, antecesorul PNŢCD, a avut un rol extrem de important), trebuie să subliniez importanţa zilei de 10 Mai care, conform tradiţiei şi importanţei, ar trebui să fie astăzi, de fapt, Ziua Naţională a României.

Interzisă de comunişti, ignorată de autorităţile de după decembrie 1989, ziua de 10 Mai ilustrează, poate, cel mai bine încercarea la care a fost supus poporul român prin tentativele de ştergere a tradiţiilor româneşti, de desfigurare şi răstălmăcire a sensurilor acestora. Motivul principal pentru această situaţie este faptul că ziua de 10 Mai este indisolubil legată de instituţia monarhică – probabil cea mai atacată şi hulită instituţie românească, din cauza simbolului de luptă împotriva comunismului pe care aceasta îl reprezintă.

Eşafodajul de minciuni clădit în jurul acestei zile, din păcate, nu a dispărut nici astăzi, când românii, în marea lor majoritate, încă nu au aflat semnificaţia zilei de 10 Mai. Adevărata sărbătoare a poporului român este trecută în continuare cu vederea, Ziua Independenţei de Stat a României fiind sărbătorită în mod fals pe 9 mai, dată la care a fost mutată de comunişti după 1947 doar pentru a nu mai exista legătura cu Monarhia.

Circumstanţele politice cunoscute sunt singurele motive pentru care ziua de 10 Mai nu a fost, după 1989, recunoscută ca Ziua Independenţei de Stat şi Ziua Naţională a României, în ciuda faptului că au existat numeroase tentative în acest sens după 1989.

Astăzi, la 142 de ani de la fondarea Familiei Regale Române şi la 127 de ani de la proclamarea statului european suveran şi independent cu numele România, suntem datori cu toţii să aducem omagiul nostru Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României şi să aducem aminte tuturor că orice naţiune care se respectă îşi sărbătoreşte ziua naţională cu ocazia Zilei Independenţei. M-aş bucura să văd că, la un moment dat, o conducere politică a României va recunoaşte importanţa Zilei de 10 Mai şi o va readuce în mod oficial la rangul pe care istoria şi tradiţia i l-au conferit.

Am fost prezent în cursul zilei de astăzi la o dezbatere cu cei 12 candidaţi la Primăria Municipiului Timişoara organizată de Asociaţia Femeilor Antreprenor din România. Fiind primar în funcţie, nu am putut să stau la toată dezbaterea, întrucât am angajamente luate în calitate de primar pe care trebuie să le respect. Mi-am prezentat oferta şi programul pentru următorii patru ani – pe scurt, atât cât mi-au permis cele cinci minute alocate de organizatori, după care am lăsat echipa mea – în care se regăseau domnul viceprimar Adrian Orza, consilierii locali Adriana Blaj şi Valentin Moldovan, viitorul (sper) viceprimar Ciprian Jichici şi viitorul consilier local, doamna Elena Wolf (directoarea liceului Lenau) – să răspundă pe mai departe provocărilor oferite de dezbatere.

Din păcate, aflu că după ce am plecat de la dezbatere, a curs cu tot felul de atacuri la adresa mea, la adresa Primăriei, chiar la adresa familiei sale. Unii au spus chiar că am fugit ca să nu fiu pus să răspund întrebărilor.

Dincolo de faptul că am lăsat la dezbatere o echipă întreagă, capabilă să răspundă la orice întrebări, trebuie să spun şi faptul că am aflat cu tristeţe că nu am prea avut la ce întrebări să răspund. Atacurile la adresa mea erau pe proiecte care nu s-au făcut dar care ţin de alţii, nu de primărie (vezi cazul şoselei de centură, sau pe cel al deponeului ecologic), pe proiecte despre care contracandidaţii nu ştiau că sunt deja făcute (cum ar fi implementarea sistemului de management al calităţii în Primărie) sau pe diferite probleme care au pornit tot de la alţii (cazul construcţiei din Piaţa Operei, începută în baza unei autorizaţii emisă de Consiliul Judeţean şi proiectată de un arhitect care acum consiliază candidatul unuia dintre partidele de opoziţie din Consiliul Local).

Nu am auzit să fie prezentat vreun proiect concret, realizabil pentru Timişoara. Dimpotrivă, atunci când moderatoarea dezbaterii, doamna Adriana Săftoiu, le-a cerut candidaţilor să explice prioritatea numărul unu pe care aceştia o vor avea în cazul în care vor fi aleşi, majoritatea celor prezenţi a dat din colţ în colţ, fără să spună ceva concret.

Acesta este motivul pentru care mă văd nevoit să constat încă o dată faptul că, din păcate (şi subliniez acest lucru), programul Alianţei pentru Timiş este singurul proiect concret cu care se vine în momentul de faţă înaintea timişorenilor, singura ofertă realistă şi realizabilă pentru următorii patru ani. Pe baza unui astfel de program, făcut în anul 2004, am ajuns acum să avem cel mai mare buget din ţară (exceptând Bucureştiul, bineînţeles). Chiar ieri citeam, în Ziarul Financiar, un top al celor mai mari bugete din ţară, top în care suntem cu mult înaintea tuturor celorlalte municipalităţi (vezi topul la adresa http://www.zf.ro/large_picture.php?id=171292 ).

Sper ca programul pe care îl prezint acum, de altfel, să convingă şi timişorenii să vină la vot în număr cât mai mare, şi să aleagă Alianţa pentru Timiş. Astăzi, doamna Adriana Săftoiu, a adus în discuţie prezenţa din ce în ce mai slabă a cetăţenilor la vot. Domnia sa a dat ca exemplu o cercetare sociologică din care reiese faptul că lumea nu merge la vot deoarece, în loc de proiecte, toţi candidaţii vin în campanie doar cu atacuri la adresa contracandidaţilor lor. Timişorenii, graţie Alianţei pentru Timiş, au un proiect pentru Timişoara de Mâine.

Explicam zilele trecute pe acest blog de ce am nevoie de o majoritate în Consiliul Local, şi îmi încheiam  materialul spunând că, tot aşa cum am nevoie de o majoritate în Consiliul Local, am nevoie şi de un preşedinte de Consiliu Judeţean cu care să pot colabora, la fel cum acesta, la rândul lui, va avea nevoie de o majoritate în Consiliul Judeţean. Nu este nevoie să spun de ce preşedintele Consiliului Judeţean are nevoie şi el de majoritate – motivele sunt aceleaşi ca şi în cazul primarului cu consilierii locali.

Voi încerca să explic, însă, de ce aş avea nevoie de un preşedinte de Consiliu Judeţean cu care să pot colabora. În primul rând, jumătate din populaţia judeţului Timiş este populaţia Timişoarei. Ceea ce se întâmplă sau se decide la nivelul judeţului ne afectează în mod direct şi pe noi, cei din Timişoara. Consiliul Judeţean Timiş are nevoie de o conducere care să colaboreze cu cea a Timişoarei, în temeiul interesului cetăţenilor judeţului şi oraşului.

Lipsa de înţelegere dintre Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş au făcut ca, în ultimii 8 ani, nici un proiect mare al judeţului care să fie de interes şi pentru Timişoara să nu fie îndeplinit. De accea am gândit Alianţa pentru Timiş şi ca pe un semnal pentru schimbarea politicii judeţene. Trebuie să facem trecerea de la conflict la înţelegere, de la politicianism la proiecte realiste.

În ceea ce mă priveşte, înţelegerea, proiectele realiste şi colaborarea nu le văd posibile, în momentul de faţă, decât cu domnul Viorel Coifan ca şi preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. Domnia sa are, de asemenea, o bogată experienţă administrativă, are dorinţa de a face administraţie mai presus de politică, iar perioada în care a fost preşedinte al Consiliului Judeţean (din 1992 până în 2000) a fost cea mai bună pentru judeţul Timiş din toate punctele de vedere. Ulterior, chiar şi fără funcţii de conducere la nivel judeţean, Viorel Coifan s-a zbătut pentru interesul Timişoarei şi al judeţului Timiş. De aceea Viorel Coifan este cel mai potrivit om cu care pot să propun un tandem pentru aceste alegeri.

Ne cunoaştem de mult timp, ne înţelegem, ne respectăm. Gândim împreună şi muncim împreună. Iar Timişoara şi judeţul Timiş au nevoie de acest „împreună”, pentru a pune în practică proiectele de viitor. Cum se va face acest lucru, a explicat foarte bine domnul Viorel Coifan într-un interviu pe care l-am citit zilele trecute: „Soluţiile noastre pleacă de la o premisă fundamentală. Pentru a rezolva o problemă ai nevoie ca echipa de la conducerea administraţiei să se înţeleagă, nu să se certe. Concret, dacă Alianţa pentru Timiş va avea majoritate în Consiliul Judeţean, majoritate în consiliile locale, toate problemele Timişoarei şi Timişului vor fi rezolvate. Cum? Prin puterea unităţii de acţiune. Să vă dau numai un exemplu. Ciuhandu, ca primar al Timişoarei, eu, ca preşedinte de Consiliu Judeţean şi consilierii locali şi judeţeni pot merge împreună la Ministerul Transporturilor şi pot impune o soluţie pentru infrastructura distrusă a judeţului. Împreună putem să batem cu pumnul în masa celor de la Bucureşti, indiferent cine va conduce ministerul, indiferent de culoarea politică. Eu asta vreau să se înţeleagă foarte clar. Alianţa pentru Timiş înseamnă administraţie, nu politică. Noi facem administraţie pentru Timiş şi nu ne interesează decât Timişul. Administraţia şi proiectele realiste bat politica de grup şi interesele de afaceri”.

În acest sfîrşit de săptămână, la Timişoara, la fel ca în fiecare an, Primăria Municipiului Timişoara va organiza mai multe manifestări dedicate aniversării Zilei Europei, manifestări care coincid şi cu debutul festivalului cultural “Timişoara – Mica Vienă”. Nu o să insist foarte mult asupra programului din aceste zile (îl puteţi găsi detaliat aici).

Ceea ce doresc, astăzi, este să fac un apel la normalitate. Ştiu că este campanie electorală, drept pentru care ştiu că mulţi vor încerca să profite de pe urma acestui eveniment. Am auzit deja vorbindu-se că tot ceea ce se va face în Parcul Rozelor, pe malurile Begăi şi în Piaţa Unirii ar reprezenta o “campanie electorală mascată” a lui Ciuhandu şi a Alianţei pentru Timiş. Nimic mai fals. În fiecare an, la 9 mai, este Ziua Europei şi ziua de început a festivalului “Timişoara – Mica Vienă”. Întâmplarea face ca, în acest an, ele să se suprapună peste perioada de campanie electorală. Cu toate acestea, însă, ele sunt evenimente care nu au nici o legătură cu campania electorală, sunt evenimente organizate de Primăria Municipiului Timişoara, plătite din bugetul local aprobat de toate partidele reprezentate în Consiliul Local Timişoara. Sunt evenimente făcute pentru timişoreni.

Aceasta este şi raţiunea apelului meu: atât timp cât politicul nu are nici o legătură cu ceea ce se va întâmpla în cele trei zile de manifestări, aş ruga toţi competitorii din campanie să dea dovadă de bun simţ şi să nu încerce politizarea lor. Putem să evităm momente penibile de genul celui făcut de reprezentanţii unui anumit partid la recepţia finală a troleibuzelor Skoda. Cred, totuşi, că timişorenii merită mai mult.  Timişorenii merită să se ditreze şi să se simtă bine.Timişorenii merită o minimă doză de respect din partea oamenilor politici.

În ceea ce mă priveşte, eu pot să garantez că în cele trei zile nu va fi văzut nimeni cu însemnele Alianţei pentru Timiş în zona în care se vor desfăşura evenimentele. Nu vom împărţi materiale electorale acolo, nu vom încerca sub nici o formă să transformăm o sărbătoare într-un bâlci. Sper că şi ceilalţi competitori vor face la fel.

Am pornit în această campanie electorală spunând că, spre deosebire de mandatele precedente, în următorul voi avea nevoie şi de o majoritate în Consiliul Local. Este măgulitor, într-o oarecare măsură, faptul că oameni care votează cu alte partide au avut încredere în mine, votându-mă ca primar. Totuşi, faptul că mă votează doar pe mine, şi nu şi echipa mea, nu este suficient. Iar acest lucru este vizibil după experienţa din ultimii patru ani. De la alegerile din 2004 încoace, în 66 de şedinţe de consiliu local, nu mai puţin de 92 de proiecte pe care le-am promovat au fost respinse sau amânate fără nici o altă justificare decât interesele politice ale unor partide care nu doreau ca Timişoara să se dezvolte în continuare. Timişoara trebuia să fie condamnată la stagnare, aceasta fiind soluţia imaginată de unii pentru a acapara Primăria Municipiului Timişoara, pentru a-şi urmări interesele economice, politice sau de grup.

Am considerat, în aceste condiţii, că este nevoie de un proiect care să treacă de barierele intereselor politice şi să pună pe primul loc interesul Timişoarei şi al judeţului Timiş. Aşa s-a născut Alianţa pentru Timiş – PNŢCD, PNL şi FDGR au decis să meargă împreună în aceste alegeri, să le abordeze în mod unitar, să ofere alegătorului posibilitatea de a-şi da votul tuturor celor care sunt de aceeaşi parte a baricadei. Mai mult decât atât, o astfel de construcţie poate să ofere primarului majoritatea de care acesta are nevoie în Consiliul Local. Eu, ca primar, am nevoie de o majoritate confortabilă în Consiliul Local Timişoara, pentru ca proiectele mele, pe care le găsiţi în oferta electorală, să poată fi duse la îndeplinire.

De ce îmi trebuie această majoritate? În conformitate cu Legea 215/2001 a administraţiei publice locale republicată, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate. Astfel, se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali următoarele hotărâri ale consiliului local: hotărârile privind bugetul local; hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;  hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale; hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră; hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului; hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine. Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie. Fără o majoritate în Consiliul Local, practic nici un proiect nu are garanţia că va fi aprobat. Acesta este motivul pentru care am nevoie de majoritate. La fel cum am nevoie şi de un preşedinte de Consiliu Judeţean cu care să pot colabora, la fel cum acesta, la rândul lui, va avea nevoie de o majoritate în Consiliul Judeţean.